(Mimiu e Lillia s'abbojant torra in sa piata)
Mimiu - E como pessamus a sa paga de dare a Pirrone.
Lillia - Ascurta: cando Tziu Pirrone est drommidu e Piricu non b'est, intramus a furinu e li ponimus un'ampulla de binu in domo.
Mimiu - Un'ampulla de binu?!
Lillia - Binu chin sale...
Mimiu - Eja! Ite ispàssiu!
Lillia - Andamus, Mimi'! (essint e andant a pònnere s'ampulla)
(semus in domo de tziu Pirrone)
Pirrone - Ah! Una bella bufada bi cheret abberu! (bufat a bruncu)
Puh! (gruspit) Piricu! Piricu!
Piricu - (intrat) Ite b'at, su me'?
Pirrone - Su binu. ohi! Ite tastu! (cumintzat a tuscire.) Assàzalu tue!
Piricu - (bufat unu ticu e gruspit) Ma custu est velenu! A lu muto su dutore?
Pirrone - Nono, cussu si cheret pagadu! (sighit a tuscire)
Piricu - E tando?
Pirrone - Ajúami tue! (sempre tuscende)
(Piricu ajuat a Pirrone dèndeli corpos in palas finas fortes, antzis nde aprofitat pro l'iscúdere)
Pirrone - (sempre tuscende) Ohi! A bellu, Piri'! A bellu!
(essint chin Piricu chi sighit a dare corpos a Pirrone)